DE IERI, DE AZI, DINTOTDEAUNA…

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai…”

            Numai cine nu cunoaște frumusețea acestor plaiuri polovrăgene poate crede că această împreunare de cuvinte este metaforică. Cei care s-au născut aici, dar nu numai ei, ci și cei care măcar o singură dată ajung pe aceste minunate meleaguri înțeleg că genialul creator popular spune adevărul. Căci plaiul mioritic poate fi oriunde în această țară binecuvântată „între toate țările semănate de Domnul pe pământ”(Nicolae Bălcescu) și este ”o gură de rai”.

            Frumusețea locurilor noastre nu poate fi redată corect prin cuvinte. Ea se respiră, se trăiește, îți dă bucuria de a fi. Dar oamenii? Ei fac tot ceea ce pot pentru a menține frumusețea acestor locuri, prin munca lor. Domnul ne-a lăsat multe ”spre desfătarea și hrana noastră”, iar polovrăgenii au înțeles că tananții trebuie înmulțiți. Pe cartea de vizită a polovrăgenilor este scris cuvântul „muncă”. Pe acesta l-am auzit și l-am trăit de când eram copil. În calitatea pe care Dumnezeu a vrut s-o am acum, încerc prin tot ceea ce fac să-i sprijin pe cei care vor să muncească.

            În viață însă este nevoie și de clipe de răgaz, când oamenii permit să le pătrundă în suflet bucuria de a se simți un pic mai liberi. Unul dintre aceste momente este Bâlciul de la Polovragi a cărui manifestare culminează cu data de 20 iulie când în calendarul creștin ortodox sărbătorim pe Sfântul Prooroc Ilie.

            Această sărbătoare poate fi privită din mai multe unghiuri: este prilej de desfășurare a mărfurilor negustorilor din diferite colțuri ale țării, de la cele mai apropiate până la cele mai îndepărtate(inclusiv Maramureș), prilej de distracție de la mic la mare, de întâlnire a unor persoane dragi care nu s-au mai văzut de multă vreme, de „clătire a ochilor”, dar și de manifestări culturale, căci pe scena amenajată „în vatra târgului” evoluează formații de muzică populară, de dans popular și nu numai, muzicieni consacrați sau amatori. În fiecare an, cai și călăreți în costume naționale își etalează frumusețea spre încântarea privitorilor. Expresia „lumea albă”(a venit lumea albă în țară) trebuie să fie de la costumele populare măiestrite aici la noi din alb și negru, dominând albul, simbol al bucuriei. Expresia se mai păstrează, lumea s-a împestrițat, dar ceea ce rămâne este ”SĂRBĂTOAREA” când sufletul omului se primenește și este capabil să primească în el bucuria.

            Dragi oaspeți, dragii mei polovrăgeni, vă doresc un suflet deschis spre a primi lumina pe care ne-o dau sărbătorile, lumină trimisă de Domnul „de ieri, de azi, dintotdeauna”!

Primar, Epure Gheorghe